Pe 1 ianuarie, împlinesc un an şi 7 luni
de mărgelit. Aşa e când e copilul mic, se numără şi lunile. Mă uit în urmă şi
mă bucur. Sunt departe de nivelul pe
care mi-l doresc , dar am trăit destule experienţe frumoase până acum. Cele mai multe în ultimele nouă luni. Pentru că
mi le-am dorit şi mi le-am propus J
Nu-mi amintesc ce am făcut în prima parte
a anului. N-am scris nicăieri şi în memorie n-a rămas. Îmi amintesc doar de
momentul trecerii dintre ani, când, înainte de a pleca la petrecere, lucram la
podoaba pe care urma să o port în seara aceea (podoabă suficient de mare pentru
a nu-mi mai face probleme pentru restul ţinutei, lecţie utilă şi anul acesta). Am
început blogul la finalul lui martie, pentru că nu toţi potenţialii clienţi şi
prieteni ai Jocului cu mărgelele de
sticlă folosesc Facebook. Deci, istoria
scrisă a anului începe de atunci – cu poze şi amintiri.
O primă amintire recuperată cu Facebook e
o întâlnire în martie-aprilie cu grupa de soutache a Ruxandrei, pentru a face
împreună un colier, ce urma să fie vândut în scopuri caritabile. Mi-a plăcut
ideea, am mai exersat soutache, dar nu am mai lucrat de atunci. Dar evenimentul
se corelează cu cea mai de succes creatie a anului, cerceii cu flori de tei. Succesul
a fost măsurat în numărul de persoane care au văzut tutorialul. Încă n-am văzut
cercei după modelul lor, deşi nu sunt greu de realizat.
În aprilie-mai a urmat o serie de
evenimente pe care eu le-am corelat cu schimbările produse; în urma unui
workshop pe care l-am ţinut pe alte teme, a rezultat o serie de obiective şi undescântec... şi roata a început să se învârtă...
Declanşatorul a fost un workshop de făcut
gulere, susţinut de Creative Arts. Nu ştiu ce am făcut cu gulerul acela, dar în
scurt timp m-am alăturat echipei (aşa, mai pe margine) şi aşa au început
workshopurile, participările la targuri, o serie de relaţii noi şi frumoase. Sunt
recunoscătoare pentru toate oportunităţile create şi oferite de Anca de la
Creative arts, de Marga, de Amya de la
Caffe d’Arthe (cea mai grozavă ceianărie de poveste, unde am fost adoptată cu
şezătorile mele de mărgelit cu tot) – nişte femei extraordinare!
Am învăţat anul acesta diverse tehnici de pe Youtube
şi Pinterest – şi de pe toate site-urile pe care am găsit oferte de tutoriale, precum
şi de pe la toate workshopurile pe la care am fost. Preferatele mele rămân însă
sârma şi mărgelele. Nici o problemă, se pot face foarte multe din
ele. Chiar şi mandale, unul din cele mai dragi proiecte ale anului.
Spre finalul anului am început să mă
implic ca voluntar în grupul de artizanat al Fundaţiei Estuar... un alt loc minunat care m-a adoptat; abia aştept să treacă vacanţa să mă întorc la
ei. Iar despre activitatea mea acolo, sigur povestesc mai multe anul viitor.
Sunt mulţumită de ceea ce am învăţat şi am
produs anul acesta... pentru anul următor sper să fiu mulţumită şi de ce voi fi
vândut J... nu mi-am
realizat în totalitate obiectivele, noroc cu descântecul! Pentru la anul se
impun noi obiective, ceva mai realiste, mai multă implicare în realizarea
lor... şi un descântec nou.
Închei cu ceea ce am început – imaginea
unui model realizat la începutul şi finalul de an: molecule de serotonină,
responsabile cu starea de fericire... ceea ce vă doresc din plin!
