luni, 3 august 2020

De la albine la fluturi. Mulți fluturi.


Am început prin a răsuci sîrmele în jurul unor corpuri aurii de albine. Am scris aici cum se fac albinele… apoi m-am gândit că, poate, fluturii ar ieși la fel de frumoși…

În mare, fluturii au același plan al alcătuirii corpului, doar sunt insecte, deci se pot face ușor pornind de la corp. Apoi, aripile vor beneficia de fantezia de moment și de mărgelele disponibile.






 Așa că am începul, ca și pentru corpul abinelor cu o mărgică rotunda pentru cap și una ovală pentru corp. Mărimea lor e mai puțin importantă, doar să fie o proporție care să sugereze că una joacă rol de cap și alta de corp… Anatomic nu e perfect, insectile au un torace din trei părți, bine delimitat de abdomen, iar aripile și picioarele sunt prinse de torace… dar pentru un fluture stilizat, marcarea corpului e suficientă, sârma din care se modelează aripile va fi răsucită la limita dintre cele două mărgele.

Dintre cele două perechi de aripi, cea superioară e mai mare… în rest, alte detalii nu sunt importante.







Fixăm sîrma cu care construim aripile. O putem fixa răsucind n capăt în jurul acului care unește capul și copul, sau, mai bine, o fixăm în centru, pentru a ne asigura că facem aripile egale. 20-20 cm pot să ajungă; la nevoie sârma se poate înnădi fără probleme. Alegem mărgeluțele pentru aripi pornind de la culorile capului și corpului. Sau nu, fluturii sunt liberi să-și coloreze aripile așa cum vor, trecând prin curcubeu…



sâmbătă, 18 aprilie 2020

Picături de ploaie de toamnă, mărgelită primăvara


M-a fascinat imaginea asta (prima) din prima clipă în care am văzut-o pe Facebook. Am distribuit-o repede. Claritate, precizie, delicatețe... și amintirea unei alte imagini dintr-o plimbare de după ploaie când totul pe lumea asta părea clar și strălucitor. Sau nu era după ploaie și se topea zăpada? Memoria are propriile ei povești... iar locul în care eram are propria lui magie care transfigurează amintirea.


  

Furată de amintirea mea, nici nu mă gândisem la transpunerea ei practică, dar altcineva a văzut imaginea ca pe o bijuterie și... iată, primul colier îi este dedicat. Și pentru că a plăcut și altora și am mai făcut încă două, am zis să povestesc și cum... că tot sunt nevorbită  în vacanță...
Aveam în casă materialele, nu mă mai gândisem de mult la ele. Nu lucrez de obicei cu cupru, dar luasem într-o perioadă în care nu găseam sârmă argintată (tot bază de cupru are și ea) și rămăsese nefolosită. Iar picăturile de sticlă le aveam dintr-un colier luat cândva dintr-un târg.  Cine știe dacă a fost vreodată purtat? Dacă a avut și el vreo poveste pe care eu am desfăcut-o fără să o cunosc? 


Așa că... s-au legat acum în povestea asta.
Și firul poveștii începe așa, cu răsuciri ușoare în locul potrivit, din aproape în aproape.... ok, am pus poze din aproape în aproape, vă prindeți voi: prima dată bobul de sticlă se pune la jumătatea firului care se răsucește de câteva ori, cât de lungă vreți să fie rămurica.  Apoi, fierele se separă, iar următorul bob se prinde undeva pe una din ramuri și se răsucește și el.
O să rămână un fir mai scurt și unul mai lung; de fiecare dată bobul următor se pune pe firul mai lung. Rămurelele mele au între 5-7 boabe de sticlă. Puteți experimenta cu diferite variante de lungime și abundență, după propria plăcere și după materialul disponibil.
Chiar dacă nu aveți picături / briolete, puteți să vă jucați și cu mărgele rotunde, iese foarte  frumos și așa.

        

Am avut grijă să arate asemănător doar rămurelele pentru cercei, dar nu e obligatoriu nici asta; cele pentru colier sunt mai neregulate un pic, aspectul e mai natural.
Pentru cercei pur și simplu am petrecut restul de sârmă în bucla tortiței și am răsucit în jurul ramurii; dacă era prea multă sârmă am tăiat surplusul.



Rămurelele pentru colier, deocamdată odihnindu-se puțin.



Mi-ar fi plăcut să fac tot ansamblul din sârmă de cupru, să semene cât mai bine cu imaginea model. Dar sârma e prea subțire pentru așa ceva, ar  putea deranja pielea fină a gâtului... așa că am optat  pentru o bază din mărgele de nisip, dintr-o culoare cât mai asemănătoare. Am ales mărgele de nisip obișnuite și nu delica sau toho, tocmai pentru forma lor  ușor neregulată care să dea un aspect de ramură...



Așa că pur și simplu am înșirat mărgelele pe gută neelastică de 3,5 și am făcut un suport simplu pe care să pot fixa apoi rămurelele de sârmă și boabe de sticlă.



Am pornit din centru fixând acolo rămurica cea mai lungă (nu e obligatoriu, iar la dorință se poate desface și muta) și am răsucit sârma ascunzând capetele pe după mărgeluțele de nisip. Flexibilitatea sârmei permite răsucirea rămurelelor în diverse poziții; dacă par prea lungi, prin răsucire se scurtează.



În final, acestea sunt. Eu m-am bucurat lucrându-le, să  vă bucurați și voi, cele care le veți purta, și voi, cele care veți încerca să faceți ceva asemănător după modelul acesta sau al altor ploi de vară sau de primăvară.