M-a fascinat imaginea asta (prima) din prima clipă
în care am văzut-o pe Facebook. Am distribuit-o repede. Claritate, precizie,
delicatețe... și amintirea unei alte imagini dintr-o plimbare de după ploaie
când totul pe lumea asta părea clar și strălucitor. Sau nu era după ploaie și se
topea zăpada? Memoria are propriile ei povești... iar locul în care eram are
propria lui magie care transfigurează amintirea.
Furată de amintirea mea, nici nu mă
gândisem la transpunerea ei practică, dar altcineva a văzut imaginea ca pe o
bijuterie și... iată, primul colier îi este dedicat. Și pentru că a plăcut și
altora și am mai făcut încă două, am zis să povestesc și cum... că tot sunt
nevorbită în vacanță...
Aveam în casă materialele, nu mă mai
gândisem de mult la ele. Nu lucrez de obicei cu cupru, dar luasem într-o
perioadă în care nu găseam sârmă argintată (tot bază de cupru are și ea) și
rămăsese nefolosită. Iar picăturile de sticlă le aveam dintr-un colier luat
cândva dintr-un târg. Cine știe dacă a
fost vreodată purtat? Dacă a avut și el vreo poveste pe care eu am desfăcut-o fără să o cunosc?
Așa că... s-au legat acum în povestea
asta.
Și firul poveștii începe așa, cu răsuciri
ușoare în locul potrivit, din aproape în aproape.... ok, am pus poze din
aproape în aproape, vă prindeți voi: prima dată bobul de sticlă se pune la
jumătatea firului care se răsucește de câteva ori, cât de lungă vreți să fie rămurica.
Apoi, fierele se separă, iar următorul
bob se prinde undeva pe una din ramuri și se răsucește și el.
O să rămână un fir mai scurt și unul mai
lung; de fiecare dată bobul următor se pune pe firul mai lung. Rămurelele mele
au între 5-7 boabe de sticlă. Puteți experimenta cu diferite variante de
lungime și abundență, după propria plăcere și după materialul disponibil.
Chiar dacă nu aveți picături / briolete,
puteți să vă jucați și cu mărgele rotunde, iese foarte frumos și așa.
Am avut grijă să arate asemănător doar
rămurelele pentru cercei, dar nu e obligatoriu nici asta; cele pentru colier sunt
mai neregulate un pic, aspectul e mai natural.
Pentru cercei pur și simplu am petrecut
restul de sârmă în bucla tortiței și am răsucit în jurul ramurii; dacă era prea
multă sârmă am tăiat surplusul.
Rămurelele pentru colier, deocamdată
odihnindu-se puțin.
Mi-ar fi plăcut să fac tot ansamblul din
sârmă de cupru, să semene cât mai bine cu imaginea model. Dar sârma e prea
subțire pentru așa ceva, ar putea
deranja pielea fină a gâtului... așa că am optat pentru o bază din mărgele de nisip, dintr-o
culoare cât mai asemănătoare. Am ales mărgele de nisip obișnuite și nu delica
sau toho, tocmai pentru forma lor ușor
neregulată care să dea un aspect de ramură...
Așa că pur și simplu am înșirat mărgelele pe
gută neelastică de 3,5 și am făcut un suport simplu pe care să pot fixa apoi
rămurelele de sârmă și boabe de sticlă.
Am pornit din centru fixând acolo rămurica
cea mai lungă (nu e obligatoriu, iar la dorință se poate desface și muta) și am
răsucit sârma ascunzând capetele pe după mărgeluțele de nisip. Flexibilitatea sârmei
permite răsucirea rămurelelor în diverse poziții; dacă par prea lungi, prin
răsucire se scurtează.
În final, acestea sunt. Eu m-am bucurat
lucrându-le, să vă bucurați și voi, cele care le
veți purta, și voi, cele care veți încerca să faceți ceva asemănător după
modelul acesta sau al altor ploi de vară sau de primăvară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu