Despre răsucirea neuronilor. La propriu și la figurat.

 

Pentru că dintre toate podoabele pe care le-am înșirat ca să vă ispitesc neuronii au avut cel mai mare succes, iată câteva cuvinte și imagini despre cum apare un neuron. Desigur, e unul anume, unul dintre cei 86 sau 100 de miliarde din corpul nostru / sau poate doar din scoarța cerebrală... prin el trec permanent fluxuri nervoase asemenea curentului electric. E protejat și conectat și pentru a vedea cum putem reprezenta asta, cel mai bine e să pornim de la o poză de-a lui de profil – una în care își arată toate componentele.

Pentru a-i modela corpul din sârmă, folosim poza lui drept suport, sau putem să-l redesenăm noi așa cum ni se pare mai frumos.

Scheletul de sârmă e făcut din sârmă de modelat, din cupru argintat. Conturul e modelat din sârmă de 0,8 sau 1 mm grosime, iar mărgelele sunt prinse cu sârmă de 0,4 sau 0,6 mm. Puteți să vă jucați cu grosimi diferite de sârmă pentru a găsi combinația potrivită. În funcție de răbdare și migală, și neuronii pot avea mărimi diferite, după dorință. Puteți modela unul mai mare pe care să îl purtați pe un lănțișor sau mai mulți ceva mai mici pe care să îi înlănțuiți sinaptic într-un colier.

Așa că începem cu desenul neuronului, pe care vom așeza sârma pentru a respecta mai ușor proporțiile. Cine a desenat mai mulți neuroni în viața sa, poate omite această etapă, sau o poate păstra dacă vrea mai multă precizie.

 

Se taie bucățile de sârmă mai groasă, lăsând o rezervă suplimentară pentru răsucit.

Mărgelele pot fi de diferite mărimi și culori. Cea mai mare poate juca rol de nucleu, vor mai fi câteva organite de forme și mărimi diferite... și mai aveți nevoie de unele, poate mai alungite sau ovale pentru celulele Schwann și unele mărunte și rotunde pentru butonii terminali.

Mărgelele se fixează pe suportul de sârmă prin răsucire cu ajutorul sârmei mai subțiri, în funcție de desenul ales ca model sau de imaginație. Fiecare e unic și special în felul lui, fiecare e superb. Spor și inspirație!

De la albine la fluturi. Mulți fluturi.

Am început prin a răsuci sîrmele în jurul unor corpuri aurii de albine. Am scris aici cum se fac albinele… apoi m-am gândit că, poate, fluturii ar ieși la fel de frumoși…

În mare, fluturii au același plan al alcătuirii corpului, doar sunt insecte, deci se pot face ușor pornind de la corp. Apoi, aripile vor beneficia de fantezia de moment și de mărgelele disponibile.

 Așa că am începul, ca și pentru corpul abinelor cu o mărgică rotunda pentru cap și una ovală pentru corp. Mărimea lor e mai puțin importantă, doar să fie o proporție care să sugereze că una joacă rol de cap și alta de corp… Anatomic nu e perfect, insectile au un torace din trei părți, bine delimitat de abdomen, iar aripile și picioarele sunt prinse de torace… dar pentru un fluture stilizat, marcarea corpului e suficientă, sârma din care se modelează aripile va fi răsucită la limita dintre cele două mărgele.

Dintre cele două perechi de aripi, cea superioară e mai mare… în rest, alte detalii nu sunt importante.

Fixăm sîrma cu care construim aripile. O putem fixa răsucind n capăt în jurul acului care unește capul și copul, sau, mai bine, o fixăm în centru, pentru a ne asigura că facem aripile egale. 20-20 cm pot să ajungă; la nevoie sârma se poate înnădi fără probleme. Alegem mărgeluțele pentru aripi pornind de la culorile capului și corpului. Sau nu, fluturii sunt liberi să-și coloreze aripile așa cum vor, trecând prin curcubeu…

Picături de ploaie de toamnă, mărgelită primăvara

M-a fascinat imaginea asta (prima) din prima clipă în care am văzut-o pe Facebook. Am distribuit-o repede. Claritate, precizie, delicatețe... și amintirea unei alte imagini dintr-o plimbare de după ploaie când totul pe lumea asta părea clar și strălucitor. Sau nu era după ploaie și se topea zăpada? Memoria are propriile ei povești... iar locul în care eram are propria lui magie care transfigurează amintirea.

  

Furată de amintirea mea, nici nu mă gândisem la transpunerea ei practică, dar altcineva a văzut imaginea ca pe o bijuterie și... iată, primul colier îi este dedicat. Și pentru că a plăcut și altora și am mai făcut încă două, am zis să povestesc și cum... că tot sunt nevorbită  în vacanță...

Aveam în casă materialele, nu mă mai gândisem de mult la ele. Nu lucrez de obicei cu cupru, dar luasem într-o perioadă în care nu găseam sârmă argintată (tot bază de cupru are și ea) și rămăsese nefolosită. Iar picăturile de sticlă le aveam dintr-un colier luat cândva dintr-un târg.  Cine știe dacă a fost vreodată purtat? Dacă a avut și el vreo poveste pe care eu am desfăcut-o fără să o cunosc? 

Așa că... s-au legat acum în povestea asta.

Și firul poveștii începe așa, cu răsuciri ușoare în locul potrivit, din aproape în aproape.... ok, am pus poze din aproape în aproape, vă prindeți voi: prima dată bobul de sticlă se pune la jumătatea firului care se răsucește de câteva ori, cât de lungă vreți să fie rămurica.  Apoi, fierele se separă, iar următorul bob se prinde undeva pe una din ramuri și se răsucește și el.

O să rămână un fir mai scurt și unul mai lung; de fiecare dată bobul următor se pune pe firul mai lung. Rămurelele mele au între 5-7 boabe de sticlă. Puteți experimenta cu diferite variante de lungime și abundență, după propria plăcere și după materialul disponibil.

Chiar dacă nu aveți picături / briolete, puteți să vă jucați și cu mărgele rotunde, iese foarte  frumos și așa.

        

Am avut grijă să arate asemănător doar rămurelele pentru cercei, dar nu e obligatoriu nici asta; cele pentru colier sunt mai neregulate un pic, aspectul e mai natural.

Pentru cercei pur și simplu am petrecut restul de sârmă în bucla tortiței și am răsucit în jurul ramurii; dacă era prea multă sârmă am tăiat surplusul.

Rămurelele pentru colier, deocamdată odihnindu-se puțin.

Mi-ar fi plăcut să fac tot ansamblul din sârmă de cupru, să semene cât mai bine cu imaginea model. Dar sârma e prea subțire pentru așa ceva, ar  putea deranja pielea fină a gâtului... așa că am optat  pentru o bază din mărgele de nisip, dintr-o culoare cât mai asemănătoare. Am ales mărgele de nisip obișnuite și nu delica sau toho, tocmai pentru forma lor  ușor neregulată care să dea un aspect de ramură...

Așa că pur și simplu am înșirat mărgelele pe gută neelastică de 3,5 și am făcut un suport simplu pe care să pot fixa apoi rămurelele de sârmă și boabe de sticlă.

Am pornit din centru fixând acolo rămurica cea mai lungă (nu e obligatoriu, iar la dorință se poate desface și muta) și am răsucit sârma ascunzând capetele pe după mărgeluțele de nisip. Flexibilitatea sârmei permite răsucirea rămurelelor în diverse poziții; dacă par prea lungi, prin răsucire se scurtează.

În final, acestea sunt. Eu m-am bucurat lucrându-le, să  vă bucurați și voi, cele care le veți purta, și voi, cele care veți încerca să faceți ceva asemănător după modelul acesta sau al altor ploi de vară sau de primăvară.

Cum am făcut pisici. Cu ajutorul puterii Sfintei Pisici Virtuale.

Pentru că, dintre toate podoabele din sârmă și mărgele pe care le-am făcut, pisicile au avut zilele astea cel mai mare succes, iată rețeta de fabricație.

Am căutat întâi niște imagini cât mai simple. Desene, așa cum sunt în cărțile pentru copii. Desene pe care le-am simplificat ulterior cât am putut și le-am adaptat astfel încât să poată fi trasate dintr-o singură linie – linie pe care am exersat-o de mai multe ori până la forma care mi s-a părut mie cea mai potrivită. Desigur, se poate printa imaginea găsită, dar am preferat să o desenez și eu pentru a-mi obișnui mâna cu curbele specific pisicești.

Am trasat din nou curbele respective, de data asta modelând o bucată de sârmă cu grosimea de 1 mm. Mie mi se pare cea mai potrivită, se pate lucra și cu 0.8 sau 1,2. Am obținut conturul pisicii. Conturul de bază se poate modela și după aceea, o simplă îndoire sau întindere poate duce la un profil diferit de pisică – mai mare, mai mică, mai suplă sau mai pufoasă.

Am ales mărgelele – identice sau diferite. Se pare că arată mai bine dacă ochii sunt de culoare mai închisă. Mai ales dacă va fi purtată direct pe piele. Sârma cu care am fixat mărgelele de conturul corpului are grosimea de 0,6 mm.

Sârmă argintată de modelat – de obicei îmi iau de aici.

Am căutat locul ochilor și am poziționat mărgelele pentru ochi cu ajutorul sârmei.

Pentru mâța care te privește în față, am luat două bucăți de sîrmă pe care le-am răsucit între ele, partea răsucită reprezentând spațiul dintre ochi. Pe părțile care se orientează în sus se prind ochi, cele care se orientează în jos vor fi mustățile. Cele patru capete ale sârmei se răsucesc în jurul marginii capului. La final, se mai poate interveni cu cleștele pentru mici modificări de poziție.

Pentru mâța din profil, se ancorează ochiul deasupra, apoi dedesubt, iar de sub ochi, cu restul de sârmă se formează mustățile – 2-3 mustăți.

În dreptul gâtului, 1-3 mărgele vor asigura stabilitatea. Ca și cum mâța ar purta o zgardă. Sau o fundă.

În ceea ce privește corpul, el se împodobește cu mărgele după bunul plac, în funcție de culoarea dorită a blănii.

La final se adaugă o za sau o bază de broșă pentru ca psica să se poată agăța mai bine de tine... 

2019 - lista de dorinte

(des)cantec pentru inimi de piatra. si sticla.

am intre maini sarma groasa pentru forma inimilor noastre... ii simt tensiunea, usoara impotrivire atunci cand eu vreau sa o constrang intr-un cadru... ma mir si eu de forma pe care o ia... cat de mult seamana oare  cu inima mea, cu inima ta... oare stau ele atat de aproape, de stranse una in alta, de constranse? si ah, da, o privesc si imi spun: da, asa as fi vrut sa fie, uitand de imaginea care fusese cu o clipa inainte in mintea mea...

si ce legaturi mai fine sau mai noduroase le stabilizeaza sau le inlantuie?

si care sa fie oare toate pietrele depozitate prin colturi?

sa fie amintiri, sa fie lacrimi, cuvinte solidificate, indelung slefuite, devenite stralucitoare pentru a fi vazute fara sa fie povestite?

sa fie imagini cu mine, cu tine, cu tine cel/cea din mintea mea, cu mine cel/cea din mintea ta?

cum oare de s-au potrivit in cadrul de sarma, cat de greu sau de usor le-o fi fost? care o fi tensiunea intre margini, ca intre gratiile unei colivii care contine/sustine cu dragoste si durere dureri si bucurii?

si cat de usor ar fi, daca ti-as da-o sa o porti atarnata la gatul tau, aratand-o lumii intregi?