Namaste!

Duminica 25 mai am margelit la Muzeul Satului, in cadrul festivalului indian Namaste India. Si ce drag mi-a fost... Am lucrat mandale din margele impreuna cu mici printese, incredibil de rabdatoare si talentate. Si cu mamicile lor, surprinse si ele de talentul si rabdarea fetelor. Si, in cele din urma, atrase si ele in joc :)

E adevarat, si oricine margeleste stie, ca in clipa in care ai luat cateva margele intre degete, timpul trece in mod diferit, iar ceea ce se petrece in jur nu mai are importanta. Dar nu credeam ca acest lucru poate sa fie valabil si la 4-10 ani, cand in jur exista atatea ispite si chiar ateliere mai adecvate varstei. Nu credeam ca va exista atata rabdare pentru margelutele mici-mici; dar, pe de alta parte, si degetele care le-au manuit au fost mici-mici...

Nu-mi imaginam ca o printesa, dupa ce a stat mai mult de o ora aplecata asupra podoabei in lucru, dupa o plimbare isi va trage mama inapoi ,,sa mai punem un rand de margelute".

Speram si m-am bucurat sa vad ca asa a fost: sa placa, sa atraga, sa uneasca mamele si fiicele intru faurirea frumusetii...

Ma simt binecuvantata. A fost  cel mai frumos atelier de pana acum, dupa un an de sezatori si joaca. 

Multumesc printeselor care au margelit cu dragalasenie alaturi de mine si mamicilor care le-au incurajat. Multumesc Creative Arts pentru experienta.

Va astept in continuare la sediul Creative Arts pentru un curs de margelit. Si va poftesc sa rasfoiti virtual si celelalte cursuri, care mai de care mai grozave.

Surse si resurse - magazinele mele preferate.

Am norocul sa am un magazin de margelit la cealalta scara a blocului unde locuiesc, unul foarte aproape de locul de munca, vreo doua-trei in drum, fara sa fac un ocol prea mare... si mai comand si on-line, pentru ca, evident, sunt unele lucruri pe care le gasesc acolo si numai acolo.

Asa ca sunt clienta fidela pentru:
Margelutze - magazin din Constanta de unde imi iau flori si frunze din sticla. Alte frunze si flori de sticla, mai mititele am luat de pe Breslo, de la Tensha.
Pentru chestii de-astea:

Chestii pe care le rasucesc folosind sarma argintata de 0,25 sau de 0,4 mm. Pe care o iau de la SaMargelim. Cand ies de la serviciu, sau, daca n-am rabdare, cand ma duc. Tot de acolo imi iau si accesoriile metalice, si mare parte din charmuri. In special cheile, le-am golit magazinul de chei.
Daca am nevoie de ceva chestii festive, pentru ocazii deosebite, cand plec de acasa, sau cand ma intorc, in functie de ora, dau o fuga pana la vecini, la FarZat. Multe chestii simpatice si la ei.
Daca am drum cu tramvaiul 1, ma opresc la Obor unde sunt vreo 7 mercerii sau dau o fuga pana pe Mosilor, la Biju Planet. Le-am pus aici adesea din Constanta, eu acolo i-am descoperit acum doi ani - in Bucuresti sunt de anul trecut, cu magazinul de pe Mosilor si cel de langa Perla.

Desigur, mai sunt si alte magazine grozave. daca nu nenumarate, macar multe. Dar pentru nivelul meu actual, acestea sunt perfecte si le multumesc pentru aprovizionare.

Înşir-te mărgărite – povestea vieţii în mărgele

Noi, femeile, povestim despre noi  prin imagini. Statice sau mişcătoare, zâmbetele, privirile, hainele şi podoabele noastre povestesc. Le spun celorlalţi despre cum ne simţim (sau cum am vrea să ne simţim) în clipa aceea. Despre viaţa noastră pe care o împodobim mai discret sau mai evident, şi pe care ne-o dorim văzută. Da, ne dorim să fim văzute, păstrând, în acelaşi timp misterul. Iar podoabele pe care le purtăm ne ajută, aruncând ochilor celor din jur aluzii si metafore.

Pentru că tot ce punem pe noi are semnificaţie. Universală sau personală, cu ancorare în arhetipuri sau în amintiri – obiecte cu semnificaţii şi ,,valoare sentimentală”.

Astfel, purtăm coliere care ne fac surori cu Cleopatra, sau, mai ascunse, mici ineluşe din piatră sau scoică ce păstrează in ele o clipă anume dintr-o vară anume; purtăm inele care proclamă regalitatea şi impun sărutul mâinii sau simple cerculeţe care înconjoară inelarul şi sugerează sclavajul conjugal; amulete şi talismane care să ne poarte noroc, să ne apere de rău şi să ne protejeze gândirea magică.

Şi să atragă. Da, să atragă prvirile, să cheme un anumit gest al mâinii care să atingă podoaba, să întrebe, să dorească să ştie mai mult şi mai de aproape.

Dăruirea unei podoabe e un gest de intrare în povestea personală a celei care o va purta. Sau nu. Pentru că acceptarea ei poate însemna, dincolo de acceptarea omagiului, acceptarea intrării celui care dăruieşte în propria poveste.

Făurirea unei podoabe e cu atât mai mult un act magic. E transpunerea unei întegi poveşti într-un obiect de putere, care să condenseze experienţe, invitaţi, intenţii, declaraţii... şi frumuseţe.

În momentul în care o femeie îşi făureşte propriile podoabe, îşi ţine în mâini propria viaţă.

Invitaţia mea către voi este de a ne lucra fiecare un colier în care să ne prindem toate experienţele. Fiecare poate fi simbolizată printr-o mărgică, un charm, o floare, un obiect anume, care să reprezinte pentru noi cât mai bine acea experienţă. Vom prinde în colierul nostru trecutul, prezentul şi viitorul (sau variantele dorite de viitor – câte vrem). Vom aduna la un loc clipele, zilele, anii. Ne vom revedea în deplină siguranţă experienţele  - şi vom alege să vorbim despre ele sau nu, după dorinţă.

Vom putea aduce în trecut resurse din prezent pentru ca trecutul să fie îmblânzit. Vom putea trimite şi ancora în viitor tot ceea ce ne dorim. Şi ne vom purta apoi povestea vieţii cu satisfacţia de a o fi trecut încă o dată, în mod conştient prin mâinile noastre.

p.s. daca va doriti aceasta experienta, dati-mi un semn :)

un zarzar mic...

Saptamana trecuta, prin fatza ferestrei trenului imi treceau in goana pomisori infloriti. Negru subtire si delicat, cu alb si verde. Uneori, cu roz si verde. Sau doar verde. Sau alb, sau roz. Desenati cu precizie pe pamantul brun care parea, de departe, dulce. Strafulgerari din Toparceanu si Ionel Teodoreanu: zarzari cu dragoste.

De-ale focului :)

Zilele  trecute m-am tot gandit la dragonul pe care nu-l mai intalnisem de cativa ani. Cineva mi-a amintit de el chiar de ziua lui si m-a apucat asa, un fel de dor... Si i-am evocat chipul, asa cum m-am priceput eu, cu cateva margele.

Mi-am ales dintre margele cateva, care sa semene putin cu focul. Rosu, galben, portocaliu pentru flacari, negru si cenusiu pentru cenusa.

Mi-am imaginat ochii lui, mari si rosii, cu pleoapele arse...

... si i-am innodat, asa cum m-am priceput, cateva linii ale chipului, ca sa-l recunosc in momentul in care il voi revedea...

Nu conteaza ca voi nu il vedeti inca. In curand se va trezi :)

De dor de mare :)

Comoara din borcan am primit-o de la Andra, din calatoria ei in tarile calde.

Comoara din cutie am gasit-o, cu cutie cu tot, la Casa Retro. Si nu puteam sa o las acolo.

Iar inspiratia am luat-o din cea mai frumoasa ora a saptamanii trecute, petrecuta alaturi de foc si vorbind despre apa.

Noi fantezii cu chei :)

Cred ca orice obiect poate fi impodobit cu sarma si margele. Am cumparat cheile disponibile de la magazinul de margelit, mai am unele mici. Mi-a fost drag sa le impodobesc, mi-au evocat generatia cu cheia de gat, generatie din care si eu am facut parte, chiar daca nu am fost purtatoare de cheie.

Orice astfel de cheie poate deschide sau inchide o usa, o poarte, un portal sau o poveste. Sau o inima :)

Bucurati-va de ele asa cum m-am bucurat si eu impodobindu-le.

Caut acum si chei obisnuite, pe care nu le mai foloseste nimeni... cele triste ca si-au pierdut usile, poate se vor inveseli gasindu-si frumusetea pura, lipsita de utilitate practica. Daca aveti chei pe care nu le mai folositi, sunt binevenite, multumesc! Promit chei impodobite la schimb :)

pofta de verde proaspat

cantec ce se coace

Margele floricele :)

Fantezii de primavara cu poarta Gradinii

(de)spre primavara. asteptare activa :)

De sezon. Flori de iarna.

omagiu curbelor gatului tau :)

Beaded beads

daca vreti tutoriale cautati pe aici :)