Cel mai frumos nor...

...e cel pe care l-am primit cadou astazi. 

un norisor pufos, dar ferm, purtandu-si cu gratie picaturile printre frunze de toamna...

Mama lui se numeste Raluca si mi l-a daruit cu ocazia swap-ului de vara organizat de Revista Atelierul.

Multumesc, Raluca, multumesc Revista Atelierul!

Tutorial: murmur de albine la urechile voastre...

Pentru cercei in forma de albinute sau rude de-ale lor avem nevoie de margelute rotunde pentru capul albinei, margelute ovale pentru corp si margelute de nisip insirate pe sarma de 0,3 mm pentru aripi. In rest, cele obisnuite pentru cercei: ace cu cap, tortite pentru cercei. Si clestii care le fac pe toate sa se lege intre ele.

Pentru o albina, alegem o margea ovala si una rotunda si le punem pe un ac cu cap. Facem o bucla de care vom prinde la final tortita. Repetam si pentru perechea ei de la celalata ureche :).

 Taiem o bucata de cca. 10 cm. de sarma de 0,3 mm. Legam un capat intre cele doua margele de pe ac...

 ...iar pe la celalalt capat insiram margelute de nisip. In functie de marimea acestora, 10-15 margelute sunt suficiente. Eu am pus cate 12 la fiecare aripa.

Rasucim sarma in jurul acului si repetam insiratul si apoi rasucitul pentru cealalta aripa.

Ascundem capatul sarmei trecandu-l prin cateva margele si taiem excesul de sarma.

 Albinutele sunt gata, mai au nevoie doar de tortite ca sa devina cercei.

 Iata-le si cu tortite...

 La un ultim sfat si o ultima portie de nectar...

Inainte sa se pregateasca de drumul catre urechile voastre...

Al saptelea atelier: inele magice.

Ca urmare a obiectivelor setate la inceputul verii, a descantecelor pe aceeasi tema, a norocului chior si a prietenilor buni, vechi si noi, am ajuns sa pregatesc al saptelea atelier de margelit.

Pana acum au fost doua de cercei, doua de copacei si doua in care am modelat ingerasi. Doar primul la initiativa mea, celelalte la cerere. Asta fara a mai pune la socoteala cele doua ateliere relativ spontane, cu ocazia targurilor la care am participat pana acum.

Ok, cercei - simplu, a fost primul lucru pe care l-am invatat si eu. Iar copaceii si ingerasii sunt podoabele mele de suflet. 

Dar inele? Pana acum am facut rar, doar la comanda. Pentru ca eu nu port, pur si simplu uit ca sunt persoane care poarta. Asa ca azi m-am jucat si eu cu inele, ca sa am modele pentru cele ce vor dori... Fiecare poate fi impodobit cu cate o poveste, de la cele mai simple - un simplu charm atasat de veriga din jurul degetului (eu am pus o broscuta, e inel de transformat broscoii in printi) la cele cu multe margele (iar cine va alege sa faca si sa poarte ceva asemanator are sigur cel putin o vraja sau un reminder de ancorat pe fiecare margica). Valoarea estetica nu se discuta, e o chestiune ce tine de preferintele fiecaruia.

Asa ca, dragele mele, va astept si martea viitoare, de la ora 17 la Caffe D'Arthe. Pentru motzul de pe degetul magiei!

privesc cu drag manutele micute...

In momentul in care am inceput workshopurile de margelit, ma gandeam ca ele se vor adresa exclusiv adultilor. Adica adultelor :). Ma gandeam ca fetitele nu vor avea suficienta rabdare, ca eu nu voi avea destula rabdare sa le arat, ca s-ar putea intepa cu sarma, cu acele, cu clestele...

Dar la fiecare intlnire, cate o pereche sau doua de manute micute m-au uimit cu gingasia, gratia si rabdarea cu care au margelit lucrusoare minunate pentru ele si (altruiste) pentru mamicile si prietenele lor.

N-a fost nevoie sa le arat de mai multe ori, pentru ca au prins din prima, apoi le-au aratat si altora. Clestii si-au gasit repede locul in manutele mici, margelele s-au insirat in combinatii proaspete de culori, iar cercelusii le-au inflorit si influturit repede-repede la urechi :). Asa ca drag mi-a mai fost de voi, manute micute :)

Pregatiri de nunta

Azi am lucrat pentru prima data podoabe pentru o mireasa. Aparent, ceva foarte simplu... si lucrandu-le ma gandeam ,,uite, ce misto, o bucatica de nunta poate fi si simpla, se face usor". Pana cand mi-am dat seama ca migala e mai multa decat imi imaginam initial, asa ca am inteles ca, precum ,,orice parte din infinit este egala cu tot infinitul", orice bucatica dintr-o nunta poarta in ea tot miracolul si trebuie infaptuita cu toata temeinicia necesara si niciodata suficienta unui asemenea moment...

Am lucrat cu drag, fericita fie cea care o va purta, si nu numai in clipa aceea...

modelul lunii iulie :)

Intrucat mi-am propus ca in fiecare luna sa margelesc ceva nou, iata modelul lunii iulie (adica putin probabil sa inventez altceva, desi luna nu s-a terminat inca; daca o sa am o idee noua, o reportez pe august). Va reamintesc modelele lunii mai si iunie, nu ca ati avea nevoie sa le revedeti, ci doar asa, ca sa ma laud :).

Imi cumparasem pentru mine piatra alb-movulie rotunda si mi se parea prea mare si rotunda, cum sa umblu asa cu luna dezgolita la gat? Asa ca am invelit-o ca intr-un tufis cu floricele... si pentru ca stangaciile inceputului cereau antrenament, am pus un tufis si peste piatra movulie-alburie mai colturoasa... ok, e nevoie sa exersez in continuare.

Partea buna e ca am gasit o modalitate de a valorifica pietrele alea de agat colorat care de obicei stau prin colturi si prin boluri :)

Bucurii

In momentul in care mi-am setat obiectivele si mi-am scris descantecele, nici nu banuiam ce frumos se vor lega lucrurile, cat de frumos se vor aduna oamenii, evenimentele si oportunitatile.

Mi-am dorit si mi-am propus sa particip la targuri si sa sustin workshopuri de margelit. 

Acum doua zile am avut un atelier de facut copacei, la Merci Charity Boutique. Au venit oameni minunati care au lucrat copacei superbi. Primii copacei facuti de ei arata cel putin la fel de bine ca cei pe care ii fac eu acum, dupa mai bine de un an de lucru. 

Maine particip la a doua editie Handmade Art Bazar de la Serendipity si imi voi lua de lucru la mine. Pentru a imparti bucuria cu cele din jurul meu. Copacei si ingerasi, se pare ca se fac de le sine atunci cand oamenii se aduna in jurul lor...

Am o rugaminte la Sfantul Ilie, sa-si faca de cap doar de ziua lui, maine sa nu ploua...

Atelier de margelit: Cum sa faci un copacel.

Un copacel.

Sau o gradina. Sau o padure. Cu propriile maini, niste sarma, cateva margele si mult drag. 

Va propun pentru seara de joi, 18 iulie orele 19 - 21 experienta creatiei. Vom lucra impreuna si fiecare, cate unul sau doi copacei ca cei din imagine. Daca plantam o samanta, un copac are nevoie de un timp muuuuult mai lung pentru a creste. Aici ne putem bucura de el cat ai spune o poveste…

Fiecare va pleca acasa cu cate o podoaba facuta de mana proprie. Timpul propus pentru intalnirea noastra permite realizarea de mai mult de un copacel. Pe al doilea il puteti dona sau il puteti pastra, dupa dorinta.

Participarea la atelier presupune o donatie de 25 RON, suma care include materialele de lucru si un ceai din partea ceainariei. Diferenta de bani va fi investita intr-un abonament la inot pentru Simona.

Popa Simona Mihaela este o fetita de 14 ani, care, in urma cu 9 ani a fost diagnosticata cu tumoare in trunchi cerebral neoperabila. Din cauza bolii fata are o semipareza pe partea stanga, mana si picior. Deplasarea fetitei se face mai greu si ii este recomandata o recuperare fizica prin inot (hidrokinetoterapie), iar un abonament de 8 sedinte costa 400 ron. Din nefericire, situatia financiara a familiei nu le permite achitarea unui astfel de tratament.

Locatia este ceainaria faptelor bune, Merci Charity Boutique, Strada Smardan numarul 13, etajul 1, deasupra French Bakery.

Handmade Art Bazar / bucurie cat cuprinde

Primul meu targ, organizat la Serendipity de catre Ruxandra Giuglea. Adica primul la care particip individual ca expozant, dupa o lunga experenta de cumparator :)

Am fost. Cu marfa putina, dar suficienta cat sa acopere masuta pusa la dispozitie. 

Am lucrat ingeri, impreuna cu prietenele. Cativa ingerasi noi si-au capatat aripile si si-au luat zborul, trecand prin mainile noastre.

Am vandut. Peste asteptari. Adica nu ma asteptam sa vand ceva, pentru ca, din cauza ploii, vizitatori au fost putini - prieteni ai expozantilor, veniti sa ne sustina in ciuda vremii. Si m-am bucurat cu cei care au cumparat, cu cei care au primit, cu cei care au daruit. Pentru ca la final am facut schimb de daruri. Si de carti de vizita.

Am plecat cu o prietena, iar pe drum spuneam cand eu, cand ea ,,ce frumos a fost".

A fost. O zi intr-o atmosfera cald-feminina, colorata si densa de frumusete. O frumusete explodand in detalii, fiecare detaliu fiind lucrat cu dragoste. Dragi femei frumoase si inspirate, tot asa s-o  tinem. Va iubesc pe toate si abia astept sa ne reintalnim.

Poze de la eveniment, aici.

floricele cu margele

al doisprezecelea inger

Cand am un pic de timp si chef de lucru, dar nu am inspiratie, imi fac baze pentru viitoarele podoabe. Aici, cadrele din sarma pe care voi tzese margele ca sa iasa ingerasi (vezi celelalte postari cu aceeasi eticheta).
Data trecuta cand am facut acelasi lucru, mi-a ramas o bucatica de sarma din care au iesit doar capul si o pereche de brate. De data asta, mi-a ramas o bucata cu care am incercat sa completez. Dar n-a mai iesit inger, n-a fost suficient si pentru aripi. A iesit o silueta feminina.
Si mi-am adus aminte de povestea Elizei si a celor unsprezece lebede.

Pregatiri

Duminica e targ. Primul la care m-am inscris oficial. Am mai expus pe colturi de mese, alaturi de alte persoane, acum aspir la o masuta doar pentru mine si produsele mele. Asa ca, daca asta vreau, ar fi cazul sa am cu ce sa o umplu. Si, dupa cum era si de asteptat, timp aproape deloc pentru lucru :). 

asteptand coronitele de sanziene... :)

Mi-am propus ca in fiecare luna sa imaginez un model nou. Evident, nou pentru mine, e foarte posibil ca si altii sa gandeasca la fel, dar atata timp cat eu nu stiu, faptul ca a trecut si prin mintea mea il face nou.

Modelul lunii iunie (pana acum, ca cine stie, poate imi mai vine vreo idee) sunt coronitele de pus la gat. Pe cap n-am mai purtat de prin clasele primare, dar ideea de a impleti niste flori a ramas...

Primele doua au fost facute sa imite coronitele de sanziene, urmatoarele ca sa le imite pe primele :)

Daca va intrebati cumva de ce am pus si eticheta de workshop, raspunsul vine curand. Va fi un workshop de Sanziene, in care vor fi si ele prezente!

Tutorial cercei flori de tei

Florile de tei imi sunt drag, dragi. Cu parfumul lor abundent in care te poti scalda, cu pulberea de aur moale in care iti poti cufunda palmele, talpile sau macar nasul. Cu promisiuni de miere si de ceai aromat, si cu amintiri de zile de vara.

Ca sa le pun la urechi am avut nevoie de margelute de nisip verzi, cristale de sticla galbene-aurii, ace, floricele metalice, tortite de cercei, sarma cu memorie (sau sarma de modelat) pentru conturul frunzulitei si  sarma subtire pentru tesatura verde de margelute.

Am montat floricelele, cate doua pentru fiecare ureche.

Am taiat conturul frunzulitei din sarma, la marimea dorita. Cerceii mei au in forma finala cam 4 cm. lungime, asa ca daca socotim si buclele, avem nevoie de 10-11 cm de sarma pentru conturul fiecarei frunzulite. Eu am apreciat din ochi, am masurat acu, sa va zic :)

Fiecare frunzulita a primit cate doua bucle in partea de sus, bucle pe care le-am unit cu o za dubla, sa tina bine. Se pot folosi si zale simple. Apoi, dupa ce am pus si zalele, am inceput sa tes cu margele interiorul frunzei.

Pe sarma subtire, de 0,25 am insirat margelute si am inceput sa umplu interiorul frunzei de jos in sus.

Am aici o frunza si jumatate...

Iar cand frunzele au devenit complete, de zaua din partea de sus am atasat si coditele floricelelor, cu cate o bucla. Cate doua floricele la o frunzulita, sa semene cat mai mult cu cele naturale.

La final, am pus si tortitele. Le-as fi pus si un pic de parfum. In lipsa, cred ca le pun in urechi si imi bag capul pentru o vreme intr-un tei :)

Cercuri olimpice de sarbatoarea lui iunie

...de ieri... si de acum un an (dedesubt).

Deci, printre alte zile ale copilului si ale femeii, sarbatoresc un an de cand m-am apucat de margelit. Sigur, tentative au fost dintotdeauna, sau, cel putin de la 18 ani cand, facandu-mi cu intarziere gauri in urechi, intr-o luna am ajuns sa am vtro treij' de perechi de cercei si sigur nu i-am cumparat pe toti, ca n-aveam pe atunci atatia bani :)

Dar de acum un an m-am apucat cu spor si nu m-am mai oprit. 

Am sa dau cateva repere ca sa-mi aduc aminte peste ani cand voi deveni faimoasa si va trebui sa povestesc cum am inceput (acu, tot ca la 18 ani gandesc, dar intrucat tocmai a fost ziua copilului e explicabil).

Primul nod s-a strans din doua fire: un workshop de initiere cu Ruxandra Giuglea, careia ii sunt recunoscatoare ca mi-a pus clestele in mana si m-a invatat sa fac buclele corect, si un tutorial cu copacei pe canalul youtube al lui Camille Sharon.

Apoi norocul e ca a doua zi dupa ce am facut minunile din imaginea a doua, am mers intr-un grup de femei care m-au sustinut, m-au incurajat, mi-au cerut. Si m-am pus pe treaba cu o placere imensa.

Dupa trei luni, mi-am dat seama ca, iesind la cumparaturi dupa doua tipuri de margele care mi se parea mie ca imi lipsesc din colectia de materiale m-am intors acasa cam cu 1 kg de materiale diverse.

Atunci am zis ca trebuie sa fac ceva cu situati asta, si mi-am facut pagina de facebook.

Apoi, mi-am promis sa ma mai potolesc cu achizitionarea de materiale, si o vreme am facut rost de ele in sistem barter: margele sau alte podoabe defecte, desperecheate, contra podoabe noi, facute de mine. Si au aparut si asa cateva kile de materiale, mi-am largit cercul de prietene, mi-am diversificat modelele si asa mai departe. Oferta e valabila si acum, daca vreti sa scapati de cele vechi si sa capatati altele noi, programul rabla la margele e inca activ!

In iarna am inceput sa fac primele drumuri catre posta ca sa trimit produse, nu doar sa primesc materiale comandate, mai ales de la simoshop. Si incet, incet, jocul meu a crescut, cu noi reguli, cu noi piese, cu noi victorii si bucurii.

Mi-am facut de curand si blogul, pentru cei care nu folosesc facebook. Am dat cu nasul prin targuri, ca sa ma pregatesc si eu de expus. Am introdus podoabele in workshopuri, am tras de arta spre artterapie cu podoabele personalizate si incarcate de semnificatii. Mi-am propus, mi-am dorit, cresc. Incet, incet, pentru ca timpul, oricat de elastic ar fi nu se intinde cat as vrea.

Si imi sarbatoresc si eu, zilele astea, cu jocul meu, o margica pe raboj in marele joc.